Totul a inceput cand s-a nascut Janka. Varul meu a vrut sa faca o surpriza bebelui si mamicii, astfel m-a rugat, sa cos fetitei o paturica. Am asortat repede materialele ce aveam acasa si am facut patura cu numele fetitei pe ea.
Janka dormea tun sub paturica. Apoi au vazut colegele aceasta poza, si le-a venit cheful de daruire, asa ca m-au rugat sa le fac si lor cate o paturica. Adica nu lor, ci bebeilor din familie, sau a prietenilor. Asa am ajuns sa fac una si lui Dani
si pentru Nóra.
M-a cautat prin internet si o fosta colega de clasa gravida si ea (precum si eu pe atunci), si a insistat sa-i cos doua paturi deodata. Una fetitei ei, si una prietenei. Avea idee concreta cum sa arate, astfel progresam bine. Lara a primit paturica asta:
Anei i-am facut modelul acesta:
Din fericire s-a nascut un bebelus si in familie, asa ca i-am cusut si finului o patura
si un aparator pentru patut cu „emblema” grupului de prieteni.
Nu demult i-am daruit prietenei un balaur dragut pentru fiul ei de cateva luni:
Am enumerat cele despre care aveam poza. Cateodata sunt atat de excitata si entuziasmata, ca uit sa fac poza.
Intre timp mi-am dat seama, ca aceasta inseamna mai mult pentru mine decat un hobby, e o pasiune!
